3 definiții pentru curmănit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
curmănit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: curmăni] (Reg) 1 Curmare (1). 2 Curmănire (2).
curmănit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: curmăni] (Reg) Curmat2 (1, 8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
curmăni, curmănesc, vb. IV (reg.) a strânge (cu o sfoară), a gâtui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: curmănit
curmănit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)