2 definiții pentru curmănire
Explicative DEX
curmănire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: curmăni] (Reg) 1 Curmare (1). 2 Lăsare de urme în piele de cureaua prea strânsă.
Arhaisme și regionalisme
curmăni, curmănesc, vb. IV (reg.) a strânge (cu o sfoară), a gâtui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: curmănire
curmănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||