CUMINICA, vb. I. v. cumineca.

CUMINECA (-nec), CUMINICA (-nic) I. vb. tr. ⛪ A împărtăși, a da sfînta cuminecătură. II. vb. refl. ⛪ A se împărtăși cu sfintele taine: preoții carii cuminecă pe creștinii ... să nu ia nici să ceară plată (PS.-SCH.) [lat. vulg. * commĭnĭcare < communĭcare].