O definiție pentru culat

Etimologice

cula (-lez, -at), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). Fr. couler.Der. culaj, s. n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanță, s. f. (rapiditate, eficiență, spontaneitate în afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiași rădăcini îi aparține culisă, s. f., din fr. coulisse.

Intrare: culat
culat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culat
  • culatul
  • culatu‑
  • cula
  • culata
plural
  • culați
  • culații
  • culate
  • culatele
genitiv-dativ singular
  • culat
  • culatului
  • culate
  • culatei
plural
  • culați
  • culaților
  • culate
  • culatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „culat” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4