2 definiții pentru cufrângere
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cufrînge (-g, -nt), vb. – A sparge, a face bucăți. Probabil der. internă de la frînge „a sparge”, cu același prefix ca în cofleși, copleși, comînji, cotropi. După Philippide, ZRPh., XXXI (1907), 309; REW 2139 și DAR, din lat. *confrango, în loc de confringo. Ipoteza nu este imposibilă; însă trebuie să observăm că termenul rom. nu este curent, și apare numai în unele formule de vrăjitorie, unde se găsesc din plin de obicei creațiile spontane.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cufrânge, cufrâng, vb. III (înv.) a frânge.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cufrângere
cufrângere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||