cucor² sn [At: ALR I, h. 6 / V: coc~ / Pl: ~oare / E: nct] (Reg) Cucui.

cocor² sn [At: LB / Pl: ~uri / E: pbl o variantă morfologică a lui cucui (Cf populus > popor)] (Îrg) Umflătură la cap Si: cucui.

COCOR, Mold. CUCOR sm., Mold. Bucov. CUCOARĂ (pl. -re) sf. 1 🐦 Pasăre călătoare din genul picioroangelor, cuțitul mare și ciocul lung, înaltă în picioare, petrece vara prin părțile băltoase, iar la apropierea iernii sboară în ținuturile călduroase, în Africa și în India (Grus cinerea) (🖼 1346): în tăcerea nopților friguroase se auzeau strigătele cocorilor mergînd... către miazăzi (BR.-VN.) ¶ 2 🌿 PLISCUL-CUCORULUI, PLISCUL-CUCOAREI¹, plantă, cu tulpina întinsă pe pămînt și acoperită cu peri aspri, cu flori roșii sau albe, ce crește prin locuri nisipoase și pe lîngă drumuri (Erodium cicutarium) (🖼 1347) ¶ 3 🌿 PLISCUL-CUCOAREI² = GREGHETIN ¶ 4 pl. Băn. Un fel de dantelă ¶ 5 pl. Băn. Încrețitură a părului, cîrlionț [comp. srb. kokorav].