cuadrat¹, ~ă [At: ECONOMIA, 70 / V: cva~ qua~ / Pl:^[1] ~e și (înv) ~uri / E: lat quadratus] 1 a (Înv) Pătrat. 2 sn (Înv) Pătrat. 3-4 sn (Înv; îla; îlav) În ~ În careu. 5 sn (Ast) Poziție a Lunii, în primul sau ultimul pătrar. 6 sn (Înv; mat) Număr multiplicat cu el însuși Si: pătrat. 7 sm (Tip) Bucățică de fontă, ale cărei muchii formează un pătrat, întrebuințată în tipografie spre a umple golurile între literele unui rând sau între rânduri.

* CUADRAT, * CVADRAT I. adj. Pătrat: trei stînjeni cuadrați de grădină englezească (NEGR.); locurile de semănături toate sînt ... cvadrate, adică în patru colțuri. II. (pl. -te) sn. Pătrat: păreții posomorîți aveau ... două cuadrate mari argintoase (EMIN.). III. sm. 📰 Bucățică de fontă, ale cărei muchii formează un pătrat; întrebuințată pentru a umplea golurile între rînduri (🖼 1623). IV. sbst. 🎖️ Careu: Cu-a sale lungi scadroane în larg cuadrat formată (ALECS.) [lat.].

cuadrat n. 1. pătrat; 2. bucățică de fontă întrebuințată în tipografie spre a umplea golurile între literele unui rând.

cvadrat¹ sn vz cuadrat

cvadrat n. V. cuadrat.

cuadrat (tă), adj. – Pătrat. Lat. quadratus (sec. XIX), cf. codru. – Der. cuadrat, s. m. (unitate de măsură folosită în tipografie), din germ. Quadrat; s. n. (înv., pătrat); cuadratură, s. f., din fr. quadrature.