O definiție pentru ctitorit
Explicative DEX
ctitorit, ~ă a [At: GALACTION, O. I, 13 / Pl: ~iți, ~e / E: ctitor] Întemeiat, de un ctitor.
Intrare: ctitorit
ctitorit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)