O definiție pentru ctitorit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ctitorit, ~ă a [At: GALACTION, O. I, 13 / Pl: ~iți, ~e / E: ctitor] Întemeiat, de un ctitor.

Intrare: ctitorit
ctitorit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ctitorit
  • ctitoritul
  • ctitoritu‑
  • ctitori
  • ctitorita
plural
  • ctitoriți
  • ctitoriții
  • ctitorite
  • ctitoritele
genitiv-dativ singular
  • ctitorit
  • ctitoritului
  • ctitorite
  • ctitoritei
plural
  • ctitoriți
  • ctitoriților
  • ctitorite
  • ctitoritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)