crâmpoțire sf [At: DA / V: crăm~, ~oti~, crom~ / Pl: ~ri / E: crâmpoți] (Înv) 1 Rupere în fâșii inegale Si: crâmpotare (1), crâmpotat¹ (1), crâmpoțeală (1), crâmpoțit¹ (1), crâmpoțitură (1). 2 Tăiere în bucăți inegale Si: crâmpotare (2), crâmpotat¹ (2), crâmpoțeală (2), crâmpoțit¹ (2), crâmpoțitură (2). 3 Mușcare din pâine, în loc de a tăia felii Si: crâmpotare (3), crâmpotat¹ (3), crâmpoțeală (3), crâmpoțit¹ (3), crâmpoțitură (3). 4 Tăiere neregulată a unei pânze Si: crâmpotare, crâmpotat¹ (4), crâmpoțeală (4), crâmpoțit¹ (4), crâmpoțitură (4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8 Mâncat în mod dezordonat Si: crâmpotare (8), crâmpotat¹ (8), crâmpoțeală (8), crâmpoțit¹ (8), crâmpoțitură (8). 9 (Fig) Sărutare cu patimă (și mușcături) pe buze Si: (înv) crâmpoțit (9).

crămpoțire sf vz crâmpoțire

crâmpotire sf vz crâmpoțire