CRUT s. n. crotă. (< engl. krwth)

cruth, probabil primul tip de instr. cordofon cu arcuș* apărut în Europa. De origine celtică, cunoscut din sec. 7 sub diferite denumiri (chrotta britannica, crotta, crowd, crth, crwd etc.), prototipul avea trei coarde întinse peste tastieră*. Corpul de formă dreptunghiulară era prevăzut cu un fel de căluș* rudimentar și orificii de vibrație în formă de „f”-uri. Mai târziu apar și coarde burdon (II, 2), în număr de 1-2. Trecând prin diferite forme și denumiri [fidula, giga (2) etc.] din c. se dezvoltă marea familie a violelor* și a lirelor cu arcuș (v. liră).