* CRITICĂ (pl. -ici) sf. 1 Arta de a cerceta de aproape și de a judeca valoarea producțiunilor literare sau artistice ¶ 2 Discutarea faptelor sau textelor: critica istorică, arta de a judeca veracitatea faptelor raportate de istorie ¶ 3 Censură răutăcioasă, vorbire de rău despre faptele altuia [fr.].

CRITICĂ, critici, s. f. 1. Dezvăluirea lipsurilor din activitatea unor oameni, arătarea defectelor unor stări de lucruri (însoțită de indicarea cauzelor și a mijloacele de îndreptare). ♦ Critică de jos = critică pornită din mase cu scopul de a dezvălui lipsurile organelor de conducere și de a contribui la lichidarea lor. ♦ Expr. A fi sub orice critică = a fi la un nivel cu totul scăzut. A fi mai presus de orice critică = a fi la un nivel foarte ridicat. 2. Analiză care interpretează și apreciază operele artistice sau științifice. ♦ Articol, studiu etc., în care se face o asemenea analiză; totalitatea (sau majoritatea) unor astfel de studii. 3. (În expr.) Critică de texte = comentarii și discuții asupra formei sau conținutului unui text. – Fr. critique.

La critique est aisée et l’art est dificile (fr. „Critica e ușoară, arta este grea”) – replică din piesa Le glorieux (Gloriosul – act. II, sc. 5) de Philippe Destouches, reprezentată pentru prima oară în anul 1732. Servește de peste două sute de ani, tot ca replică scriitorilor, pictorilor sau altor creatori, care se supără cînd e criticată vreo lucrare de-a lor, precum și criticilor cu scopul de a-și cîntări bine aprecierile. LIT.