opțiuni
3 definiții pentru cricit

Explicative DEX

crici [At: ARHIVA XXIII, 292 / Pzi: ~icesc / E: srb krikati cf crâcni] 1 vt (Sbm; Ban; Olt) A anunța. 2 vt (Reg) A însărcina. 3 vt (Reg) A pune cuiva ceva în vedere. 4 vt (Reg) A stărui. 5 vt (Reg) A sfătui pe cineva prietenește, clar, stăruitor. 6 vt (Reg) A recomanda cuiva ceva. 7 vr (Reg) A se înțelege cu cineva.

Etimologice

crici (-cesc, -it), vb. – 1. A aviza, a dispune. – 2. A însărcina, a recomanda. Sb. kričati „a avertiza” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). În Banat și Olt.

Arhaisme și regionalisme

crici, cricesc, vb. IV (reg.) 1. a trimite vorbă, a da știre, a anunța. 2. a da cuiva o însărcinare, a însărcina. 3. a pune cuiva în vedere un lucru; a stărui, a recomanda. 4. (refl.) a se înțelege (cu cineva), a cădea de acord.

Intrare: cricit
cricit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cricit
  • cricitul
  • cricitu‑
  • cricită
  • cricita
plural
  • criciți
  • criciții
  • cricite
  • cricitele
genitiv-dativ singular
  • cricit
  • cricitului
  • cricite
  • cricitei
plural
  • criciți
  • criciților
  • cricite
  • cricitelor
vocativ singular — —
plural — —
cricire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cricire
  • cricirea
plural
  • criciri
  • cricirile
genitiv-dativ singular
  • criciri
  • cricirii
plural
  • criciri
  • cricirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)