crezină, crezine, s.f. – (reg.) Desiș de mărăcini mari cu arbori subțiri; pădurice de arbori tineri; luncă; loc umed, mlăștinos; țarină (DAR). ♦ (top.) La crezini, arătură în Nănești (Vișovan, 2005). – Din ucr. krivina, cu disimilarea i-i > e-i si cu palatalizarea lui v în stadiul z (Frățilă).