3 definiții pentru credința


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

credința [At: DOSOFTEI, V. S. 23/b / Pzi: ez / E: credință] (Îrg) 1 vt A adeveri. 2 vt A întări spusele cuiva Si: a credinți (2). 3 vt A încredința. 4 vt A da în grijă. 5 vt A credita. 6-7 vtr A (se) creștina. 8-9 vtr A (se) logodi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

credințá, credințéz, vb. I (reg., înv.) a adeveri, a întări, a încredința. 2. a da ceva în grija cuiva, a încredința. 3. a credita. 4. a (în)creștina. 5. a (se) logodi, a (se) încredința.

credințá, credințez, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) logodi, a (se) încredința. – Din credință „logodnă” (MDA).

Intrare: credința
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • credința
  • credințare
  • credințat
  • credințatu‑
  • credințând
  • credințându‑
singular plural
  • credințea
  • credințați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • credințez
(să)
  • credințez
  • credințam
  • credințai
  • credințasem
a II-a (tu)
  • credințezi
(să)
  • credințezi
  • credințai
  • credințași
  • credințaseși
a III-a (el, ea)
  • credințea
(să)
  • credințeze
  • credința
  • credință
  • credințase
plural I (noi)
  • credințăm
(să)
  • credințăm
  • credințam
  • credințarăm
  • credințaserăm
  • credințasem
a II-a (voi)
  • credințați
(să)
  • credințați
  • credințați
  • credințarăți
  • credințaserăți
  • credințaseți
a III-a (ei, ele)
  • credințea
(să)
  • credințeze
  • credințau
  • credința
  • credințaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)