cram³ sn [At: (a. 1777) KOGĂLNICEANU, STIHURI, ap. GCR II, 115/19 / Pl: ~uri / E: ns cf hram] (Iuz) 1 Primire sărbătorească oficială. 2 Recepție.

CRAM (pl. -amuri) sn. Trans. (VIC.) 1 ⚒ Căsuța de lîngă mină, în care dorm minerii și unde-și țin uneltele ¶ 2 pl. Acarete, clădirile din jurul casei [germ. Kram].

CRAMBĂ sf. Trans. 1 🐑 Colibă de scînduri mobilă, așezată pe două tălpi de sanie, în care se culcă ciobanul noaptea (FR.-CDR.) ¶ 2 = CRAM 1.

cram, cramuri, s.n. (înv.) primire sărbătorească oficială; recepție.