O definiție pentru covârnire
Arhaisme și regionalisme
covârni, covârnesc, vb. IV (reg.) a (se) pogorî, a (se) povârni, a zăvârni.
Intrare: covârnire
covârnire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||