O definiție pentru covârșire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

covârșire sf [At: GCR II, 87/16 / V: ~văr~, ~roș~ / Pl: ~ri / E: covârși] 1 Depășire cu mult ca număr, forță etc. Si: covârșit1 (1). 2 (Înv) Mulțime mare. 3 (Înv) Număr mare. 4-5 Grad (prea) mare de bucurie, nenorocire etc. 6 (Înv; îlav) Cu ~ În foarte mare măsură. 7 (Înv; îal) În mod exagerat. 8 (Înv; îal) Cu vârf și îndesat. 9 (Înv) Întrecere a cuiva Si: covârșit1 (2). 10 (Înv) Lăsare în urmă a cuiva sau a ceva Si: covârșit1 (3). 11 (Înv) Superioritate. 12 (Înv) Vârf. 13 (Înv) Excelență. 14 (Înv) Distingere prin ceva Si: covârșit1 (7). 15 (Înv) Ridicare trecând peste vârful a ceva. Si: covârșit1 (8). 16 (Înv) Culme. 17 (Înv) Trecere peste ceva Si: covârșit1 (9). 18 (Înv) Depășire a unui obstacol Si: covârșit1 (10). 19 (Înv) Depășire a unei limite Si: covârșit1 (11). 20 (Înv) Trecere a unui proiectil pe deasupra țintei Si: covârșit1 (12). 21 (Înv) Excedent. 22 (Înv) Revărsare a unei ape, acoperind malul Si: covârșit1 (14). 23 (Înv) Înecare. 24 (Înv) Cotropire. 25 (Înv) Acoperire de ceva Si: covârșit1 (18). 26 (înv) Copleșire. 27 (înv) învingere. 28 (înv) Supunere a cuiva Si: covârșit1 (21). 29 (Înv) Întrecere a cuiva la vorbă Si: covârșit1 (22), dovedire.

Intrare: covârșire
covârșire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covârșire
  • covârșirea
plural
  • covârșiri
  • covârșirile
genitiv-dativ singular
  • covârșiri
  • covârșirii
plural
  • covârșiri
  • covârșirilor
vocativ singular
plural