COTIUGĂ 👉 COTIGĂ.

COTIUGĂ s. f. v. cotigă.

COTIGĂ, Mold. Bucov. COTIUGĂ (pl. -gi) sf. 1 Căruță cu două roate: nu mai e deosebire între calească și cotigă (JIP.); Și iaca în ~ făr’ de roate, Vrăjitoarea văzduhul străbate (BD.-DEL.) ¶ 2 Carul lungit anume spre a se putea aduce lemne de la pădure ¶ 3 🚜 Cele două roți legate printr’o osie pe care se razimă grindeiul plugului (🖼 1535) [rut. kotyha].