6 definiții pentru cotărit

COTĂRÍ, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

COTĂRÍ, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

cotărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotărésc, imperf. 3 sg. cotăreá; conj. prez. 3 să cotăreáscă

cotărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotărésc, imperf. 3 sg. cotăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotăreáscă

cotărì v. a măsura cu cotul capacitatea upui butoiu.

cotărésc v. tr. (d. cot, cotar). Rar. Cotesc un butoĭ.

Intrare: cotărit
cotărit (adj.) participiu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotărit cotăritul cotări cotărita
plural cotăriți cotăriții cotărite cotăritele
genitiv-dativ singular cotărit cotăritului cotărite cotăritei
plural cotăriți cotăriților cotărite cotăritelor
vocativ singular
plural

cotări cotărire cotărit

  • 1. A măsura cu cotul dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Cot + sufix -ări
    surse: DEX '09 DEX '98