10 definiții pentru cotărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotărit1 sn [At: (a. 1772) URICARIUL XXII, 356 / Pl: ~uri / E: cotări] (Înv) 1-2 Cotărire2 (1-2). 3 (Înv) Impozit pe mărfurile care se vindeau cu cotul2 (41). 4 (Înv) Impozit pe băuturile controlate cu cotul2 (46) Si: vinărit.

cotărit2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: cotar + -it] 1-2 Meseria cotarului (1-2).

cotărit3 sn vz cotorât2

cotărit4, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cotări] (Reg) 1-2 Care a fost măsurat cu cotul2 (41, 46).

cotărit5, ~ă a vz cotorât2

COTĂRÍ, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

COTĂRÍ, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

cotărì v. a măsura cu cotul capacitatea upui butoiu.

cotărésc v. tr. (d. cot, cotar). Rar. Cotesc un butoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotărésc, imperf. 3 sg. cotăreá; conj. prez. 3 să cotăreáscă

cotărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotărésc, imperf. 3 sg. cotăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotăreáscă

Intrare: cotărit
cotărit2 (adj.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărit
  • cotăritul
  • cotăritu‑
  • cotări
  • cotărita
plural
  • cotăriți
  • cotăriții
  • cotărite
  • cotăritele
genitiv-dativ singular
  • cotărit
  • cotăritului
  • cotărite
  • cotăritei
plural
  • cotăriți
  • cotăriților
  • cotărite
  • cotăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotări

  • 1. A măsura cu cotul (1.) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Cot + sufix -ări
    surse: DEX '09 DEX '98