2 definiții pentru cosorâre


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosorấre1 sf [At: DA / V: ~seríre / Pl: ~ri / E: cosorî1] 1 Tăiere a viei cu cosorul1 Si: cosorât1 (1), cosoreală (1), cosoritură (1). 2 Curățare a pomilor cu cosorul1 Si: cosorât1 (2), cosoreală (2), cosoritură (2). 3 Tăiere a stufului cu cosorul1 (5) Si: cosorât1 (3), cosoreală (3), cosoritură (3). 4 (Pex) Tăiere. 5 (Pex) Înghiontire. 6 (Pex) Bătaie. 7 (Pex) Ucidere. 8 (Fig) Ironizare. 9 (Pex) Jignire. 10 (Reg) Scărpinare. 11 (Reg; d. vite) Împerechere.

cosorấre2 sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cosorî2] (Reg) Privire morocănoasă Si: cosorât3.

Intrare: cosorâre
cosorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosorâre
  • cosorârea
plural
  • cosorâri
  • cosorârile
genitiv-dativ singular
  • cosorâri
  • cosorârii
plural
  • cosorâri
  • cosorârilor
vocativ singular
plural