corti [At: BUGNARIU, N., ap. DA / Pzi: ~tesc / E: ns cf mg korty] 1 vt A îndemna. 2 vt A prilejui. 3 vt A stimula. 4 vt A privi pe cineva ceva. 5 vt A interesa. 6 vi A avea voie. 7 vi A avea plăcere.

corti, cortesc, vb. IV (reg., înv.) 1. a îndemna, a stimula. 2. a interesa, a privi (pe cineva, ceva). 3. a avea voie.

cortí, cortesc, v.t. (reg.; înv.) A pofti, a îndemna: „Zis-o mândru că-l corté / Să doarmă pe mâna me” (Bârlea, 1924, I: 261). ■ Atestat cu acest sens și în Maram. din dreapta Tisei. – Din magh. korty „înghițitură, sorbitură, dușcă” (MDA).

corti, cortesc, vb. tranz. – (reg.; înv.) A pofti, a îndemna: „Zis-o mândru că-l corte / Să doarmă pe mâna me” (Bârlea, 1924, I: 261). Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. korty „înghițitură, sorbitură, dușcă” (MDA).

corti, cortesc, vb. tranz. – A pofti, a îndemna: „Zis-o mândru că-l corte / Să doarmă pe mâna me” (Bârlea 1924 I: 261). Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. korty (MDA).