3 definiții pentru corti (verb)

cortí, cortésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a îndemna, a stimula. 2. a interesa, a privi (pe cineva, ceva). 3. a avea voie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cortí, cortesc, vb. tranz. – (reg.; înv.) A pofti, a îndemna: „Zis-o mândru că-l corté / Să doarmă pe mâna me” (Bârlea, 1924, I: 261). Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. korty „înghițitură, sorbitură, dușcă” (MDA).

cortí, cortesc, vb. tranz. – A pofti, a îndemna: „Zis-o mândru că-l corté / Să doarmă pe mâna me” (Bârlea 1924 I: 261). Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. korty (MDA).

Intrare: corti (verb)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corti cortire cortit cortind singular plural
cortește cortiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cortesc (să) cortesc corteam cortii cortisem
a II-a (tu) cortești (să) cortești corteai cortiși cortiseși
a III-a (el, ea) cortește (să) cortească cortea corti cortise
plural I (noi) cortim (să) cortim corteam cortirăm cortiserăm, cortisem*
a II-a (voi) cortiți (să) cortiți corteați cortirăți cortiserăți, cortiseți*
a III-a (ei, ele) cortesc (să) cortească corteau corti cortiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)