corojit¹ sn [At: DA / V: ~ogit / Pl: ~uri / E: coroji] (Înv) 1-9 Corojire (1-9).

corojit², ~ă a [At: DA / V: ~ogit / Pl: ~iți, ~e / E: coroji] (Înv) 1 (D. lemn) Care s-a strâmbat de căldură Si: scorojit² (1). 2 (D. alimente) Care s-a ars Si: scorojit² (2). 3 (D. piele) Care s-a uscat Si: scorojit² (3). 4 (D. piele) Care s-a strâns Si: scorojit² (4). 5 (Reg; d. piele) Care s-a întins Si: scorojit² (5). 6 (Fig; înv) Umilit. 7 (D. obiecte) Căruia i-a fost luată pojghița de deasupra. 8 (D. obiecte) Căruia i-a căzut pojghița Si: scorojit² (6). 9 (D. oameni) Care a fost snopit în bătaie.

corogit¹ sn vz corojit¹

corogit², ~ă a vz corojit²