O definiție pentru cordit (persoană)
Argou
cordit, cordiți s. m. impertinent.
Intrare: cordit (persoană)
cordit2 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)