O definiție pentru corcăire
Arhaisme și regionalisme
corcăi, pers. 3 sg. corcăie, vb. IV (reg.; despre apa care curge printre stânci sau despre un lichid ce fierbe) a clocoti, a răsuna, a urla.
Intrare: corcăire
corcăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||