COPTORÎ (-orăsc) vb. tr. și intr. 1 A săpa pămîntul pe dedesupt, făcînd scorburi, găunoșituri: e cîrpeală goală și mai rău se coptorăște spărtura (JIP.) ¶ 2 Ⓕ A săpa, a coșovi; a roade: și ’n coșul pieptului coptorît, își auzia răsuflarea cum îi hîrîe (VLAH.) [coptor].

COPTOROȘI (-oșesc) = COPTORÎ: tocmai cei coptoroșiți de viții îți vorbesc de cinste (DLVR.).