2 definiții pentru coprețire
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
copreți (-țesc, -it), vb. – A explica, a expune. Origine obscură. Este cuvînt rar, atestat o dată în Trans. de Vest, și pînă la un anume punct îndoielnic. După DAR, din lat. compartῑri, prin intermediul unei forme *compertῑri „a participa”, ipoteză riscantă dacă ne gîndim la paralelismul împărți › impartῑre.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
copreți, coprețesc, vb. IV (reg.) a lămuri, e explica, a desluși.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: coprețire
coprețire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||