O definiție pentru copilărire
Explicative DEX
copilărire sf [At: DA ms / Pl: (rar) ~ri / E: copilări] 1 Petrecere undeva sau cu cineva a anilor copilăriei Si: copilărit (4). 2 (D. oameni maturi) Comportare neserioasă, cu apucături de copil Si: copilărit (5). 3 Ramolire.
Intrare: copilărire
copilărire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||