O definiție pentru contopit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contopit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 383 / Pl: ~iți, ~e / E: contopi] 1 Fuzionat. 2 Unit. 3 Împreunat.
Intrare: contopit
contopit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)