O definiție pentru contopit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contopít, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 383 / Pl: ~iți, ~e / E: contopi] 1 Fuzionat. 2 Unit. 3 Împreunat.

Intrare: contopit
contopit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contopit
  • contopitul
  • contopitu‑
  • contopi
  • contopita
plural
  • contopiți
  • contopiții
  • contopite
  • contopitele
genitiv-dativ singular
  • contopit
  • contopitului
  • contopite
  • contopitei
plural
  • contopiți
  • contopiților
  • contopite
  • contopitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)