* CONTEMPLAȚIUNE, * CONTEMPLAȚIE sf. 1 Faptul de a contempla: a rămînea în ~ în fața unui tablou ¶ 2 Cufundare a minții, meditare adîncă asupra unui lucru, în spec. asupra unei chestiuni pur intelectuale ¶ 3 În viața spirituală, meditațiuni adînci care îndreaptă gîndirea numai la Dumnezeu, desprinzînd cu totul trupul și mintea de cele lumești [fr.].