* CONSEMNAȚIUNE, * CONSEMNAȚIE sf. 1 Faptul de a consemna ¶ 2 Depozitarea, darea în păstrare, a unei sume de bani, a unor mărfuri, etc., cu condițiunea de a se înapoia la cerere sau a se preda unei alte persoane: Casa de depuneri și consemnațiuni [fr. consignation, refăcut după consemna].