9 definiții pentru confundat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confundat, ~ă a [At: GEOM. SP. 8 / Pl: ~ați, ~e / E: confunda] 1 Care este asemănător (cu...). 2 Încurcat. 3-5 Contopit (1-3).

CONFUNDÁ, confúnd, vb. I. 1. Tranz. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a asemăna, a asemui. 2. Refl. A forma un singur tot; a se contopi. – Din fr. confondre, lat. confundere.

CONFUNDÁ vb. I. 1. tr. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul. 2. refl. A se contopi; a forma un tot. [P.i. confúnd. / < lat. confundere – a turna la un loc, a contopi, cf. it. confondere].

A CONFUNDÁ confúnd tranz. (ființe, noțiuni, obiecte) A percepe în mod confuz; a identifica în mod greșit. /<fr. confondre, lat. confundere

A SE CONFUNDÁ mă confúnd intranz. (elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot; a se împreuna; a se îmbina; a se contopi. /<fr. confondre, lat. confundere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confundá vb., ind. prez. 1 sg. confúnd, 3 sg. și pl. confúndă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFUNDÁ vb. 1. a asemăna, a asemui, a semui. (L-a ~ cu altcineva.) 2. a greși, a încurca. (A ~ ușile.) 3. v. contopi.

A (se) confunda ≠ a deosebi, a discerne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

confundá (-d, -át), vb. – A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a se asemăna. Lat. confundere, asimilat la conj. vb. a înfunda (sec. XIX). – Der. confuz, adj., din fr. confus; confuzi(un)e, s. f., din fr. confusion.

Intrare: confundat
confundat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confundat
  • confundatul
  • confundatu‑
  • confunda
  • confundata
plural
  • confundați
  • confundații
  • confundate
  • confundatele
genitiv-dativ singular
  • confundat
  • confundatului
  • confundate
  • confundatei
plural
  • confundați
  • confundaților
  • confundate
  • confundatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)