CONFECȚIUNE, * CONFECȚIE sf. 1 Faptul de a confecționa ¶ 2 ⚚ Fabricare în cantități mari de obiecte, în spec. de haine care n’au fost comandate, care nu sînt făcute pe măsură ¶ 3 Obiectul însuși fabricat, în spec. haină gata, care n’a fost făcută după măsură [fr.].

CONFECȚIUNE s. f. v. confecție.