O definiție pentru concurare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
concurare sf [At: DA / Pl: ~rări / E: concura] Întrecere.
Intrare: concurare
concurare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||