2 definiții pentru concenit
Explicative DEX
concenit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: conceni] (Înv) 1-5 Concenire (1-5).
concenit2, ~ă a [At: I. CR. V, 374 / Pl: ~iți, ~e / E: conceni] (Reg) 1 Nenorocit. 2 Care a păcătuit. 3 Afurisit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: concenit
concenit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)