4 definiții pentru concenit concenire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concenit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: conceni] (Înv) 1-5 Concenire (1-5).

concenit2, ~ă a [At: I. CR. V, 374 / Pl: ~iți, ~e / E: conceni] (Reg) 1 Nenorocit. 2 Care a păcătuit. 3 Afurisit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCENÍ vb. v. distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, stârpi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

concení (-nésc, -ít), vb. – A distruge, a anihila, a suprima. Sl. konĭčati „a termina”, part. konĭčanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; DAR). Din aceeași familie sl. face parte concină, s. f. (moarte), din sl. končina; și coneț, s. n. (sfîrșit; moarte), înv., din sl. konĭcĭ; Bucov., conță, s. f. (resturi de pînză), din rut. konec.Der. concenie, s. f. (înv., sfîrșit, deces), din sl. konĭčanije; comcină, s. f. (joc de cărți), mr. cunțină, din ngr. ϰοντσνα (Gáldi 167), care la rîndul său provine din sl. končina menționat.

Intrare: concenit
concenit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concenit
  • concenitul
  • concenitu‑
  • conceni
  • concenita
plural
  • conceniți
  • conceniții
  • concenite
  • concenitele
genitiv-dativ singular
  • concenit
  • concenitului
  • concenite
  • concenitei
plural
  • conceniți
  • conceniților
  • concenite
  • concenitelor
vocativ singular
plural
concenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concenire
  • concenirea
plural
  • conceniri
  • concenirile
genitiv-dativ singular
  • conceniri
  • concenirii
plural
  • conceniri
  • concenirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)