O definiție pentru conaruire
Arhaisme și regionalisme
conarui vb. I (înv.) a învăța pe cineva, a povățui.
Intrare: conaruire
conaruire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||