O definiție pentru conăcărire
Explicative DEX
A CONĂCĂRI ~esc intranz. A fi conăcar; a practica ocupația de conăcar. /Din conăcar
Intrare: conăcărire
conăcărire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||