O definiție pentru complângere
Arhaisme și regionalisme
complânge, complâng, vb. III (înv.) a plânge, a jeli (pe cineva).
Intrare: complângere
complângere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||