colteș sn [At: H XVIII, 15 / V: ~tiș, ~lțiș / Pl: ~e / E: cf ucr кохотълца] (Reg) 1 Butuc retezat. 2 Tulpină retezată. 3 Scăunaș pe care stau ciobanii când mulg oile. 4 Bucată dintr-un trunchi tăiat ce urmează să fie folosit ca lemn de foc.

COLTEȘ (pl. -șe) sn. Trans. Maram. Butuc scurt de lemn tăiat dintr’un trunchiu (PȘC.) (BRL.).

coltiș sn vz colteș

colțiș sn vz colteș

colteș (-șe), s. n. – Trunchi, buștean. Rut. kołotyca „așchie” (DAR). În Bucov. și Maram.

colteș s.n. (reg.) retezătură dintr-un butuc; dub, butuc, trunchi, boc, zaban, bodrog.

cólteș, (coltiș, colciș), s.n., adj. (reg.) Bucată tăiată dintr-un trunchi de copac. (Bucov., Maram.). – Din ucr. kolotyca (MDA).

colteș, (coltiș, colciș), s.n. – (reg.) Bucată tăiată dintr-un trunchi de copac (D. Pop, 1970; Antologie, 1980): „Și să-l taie coltișele / Și să-l facă păhărele” (Bilțiu, 1990: 7). (Bucov., Maram.). – Din ucr. kolotyca (DA, cf. DER; MDA).

colteș, (coltiș), s.n. – Bucată tăiată dintr-un trunchi de copac (D. Pop 1970; Antologie 1980): „Și să-l taie coltișele / Și să-l facă păhărele” (Bilțiu 1990: 7). – Din ucr. kolotyca.