O definiție pentru colcotire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLCOTI vb. IV v. clocoti.

Intrare: colcotire
colcotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colcotire
  • colcotirea
plural
  • colcotiri
  • colcotirile
genitiv-dativ singular
  • colcotiri
  • colcotirii
plural
  • colcotiri
  • colcotirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clocoti, clocotescverb

  • 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lîngă plitele încinse, copii desculți se uită cum clocotește în ceaune mămăliga puțină. CAMILAR, TEM. 43. DLRLC
    • format_quote Cuptorul se încinge și mai mult, încît pare o forță cosmică dezlănțuită. Înăuntrul lui, apa, pămîntul și focul, năprasnic clocotesc. BOGZA, C. O. 224. DLRLC
    • format_quote (Despre vasul în care fierbe un lichid) Samovarul clocotea. Ceaiul vărsat prin pahare luă o vopsea purpurie. NEGRUZZI, S.I 74. DLRLC
    • 1.1. (Despre ape, râuri, șuvoaie) A se agita puternic și zgomotos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dădură de o apă îngustă și limpede, frămîntînd argint pe prund și clocotind cu murmur dulce. SADOVEANU, O. I. 522. DLRLC
      • format_quote Cînd chiuie o dată... mările clocotesc și peștii din ele se sparie. CREANGĂ, P. 54. DLRLC
      • format_quote Apa saltă, clocotește, Nici că se mai limpezește. ALECSANDRI, P. II 36. DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) A ajunge la un înalt grad de intensitate; a fi gata să se dezlănțuie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fierbe
    • format_quote Cu curtenii după el, [vodă] porni strigînd și clocotind de mînie. SADOVEANU, O. VII 19. DLRLC
    • format_quote În capul lui aprins clocotea un potop de gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. 106. DLRLC
  • 3. figurat A răsuna cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și clocotește codrul!... Iată-l, – se zbuciumă, se-ndoaie, geme Bătut de neagra vijelie. IOSIF, P. 87. DLRLC
    • format_quote Clocotea de chiu cuprinsul Veselei păduri. COȘBUC, P. II 37. DLRLC
    • format_quote Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
  • comentariu neobișnuit Persoana a 3-a și: clocotă, (rar) clocote. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.