O definiție pentru colări (s.f.pl.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colắri s. f. – Cantitate de mușchi ce atîrnă de o stîncă sau de povîrnișul unei prăpăstii. Lat. collāre „colier, salbă” (Pușcariu, Dacor., IV, 681; REW 2042; DAR); cf. it. collare, prov. colar, fr. collier, sp., port. collar. Este neîndoios cuvînt identic cu culare, s. f. (trestie ce crește la malul bălților sau rîurilor; cheie, strîmtoare; peșteră), pe care îl derivă din lat. *cŭbῑlāre, de la cŭbῑle „cuib” și DAR îl consideră de origine necunoscută.

Intrare: colări (s.f.pl.)
colări (s.f.pl.) substantiv feminin
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • colări
  • colările
genitiv-dativ singular
plural
  • colări
  • colărilor
vocativ singular
plural