O definiție pentru colăcer

colăcér sm [At: GHICA, S. 33 / V: ~él, ~locér / Pl: ~i / E: pbl derivat din colaciu] Flăcău care, împreună cu încă doisprezece flăcăi, însoțește nunta călare, escortând mirele și mireasa, sau numai mirele când se duce să ia mireasa de la părinți Si: brudoș, crainic, chemător, pocănzeu, vătăjel, vestitor, vornic.

Intrare: colăcer
colăcer
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.