4 definiții pentru codălbit codălbire

codălbít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: codălbi] 1-3 (Îrg) Codălbire (1-3).

codălbít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~íți, ~e / E: codălbi] (Îrg) 1 Care n-a reușit într-o întreprindere sau afacere. 2 Care a spălat putina. 3 Care a pățit-o.

CODĂLBÍ, codălbesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.; în expr.) A o codălbi = a nu izbuti, a nu reuși; a o păți. – Din codalb.

codălbí vb. (sil. mf. cod-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codălbésc, imperf. 3 sg. codălbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. codălbeáscă

Intrare: codălbit
codălbit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codălbit codălbitul codălbi codălbita
plural codălbiți codălbiții codălbite codălbitele
genitiv-dativ singular codălbit codălbitului codălbite codălbitei
plural codălbiți codălbiților codălbite codălbitelor
vocativ singular
plural
codălbire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codălbire codălbirea
plural codălbiri codălbirile
genitiv-dativ singular codălbiri codălbirii
plural codălbiri codălbirilor
vocativ singular
plural