O definiție pentru cocârnire
Arhaisme și regionalisme
cocârni, cocârnesc, vb. IV (reg.) a (se) feri, a evita.
Intrare: cocârnire
cocârnire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||