cocoșire sf [At: LB / Pl: ~iri / E: cocoși] 1-2 (Înv) Împerechere a cocoșilor cu găinile sau, pex, a altor păsări Si: cocoșit¹ (1-2). 3 (Fig) Îngâmfare. 4 (Fig) Supărare. 5 (Fig) Atitudine agresivă Si: cocoșit¹ (5).

cocoși [At: LB / V: cuc~ / Pzi: ~șesc / E: cocoș] 1 vt (Înv; d. cocoși; pex; d. masculii altor păsări) A se împerechea Si: a călca. 2 vr (Cu sens pasiv; d. găină, pex; d. păsări) A fi călcată de cocoș. 3 vr (Fig) A se îngâmfa. 4 vr (Pex) A se supăra. 5 vr (Pex) A deveni agresiv.

cocoși vb. IV (reg.) 1. (despre cocoși) a călca (găina). 2. (refl. fig.) a se îngâmfa, a se umfla în pene. 3. (refl. fig.) a se supăra, a se rățoi, a amenința cu bătaia pe cineva.