cocnărire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cocnări] (Rar) 1 Pregătire a mâncării Si: cocnărit (1). 2 Simulare a ocupației de bucătar Si: cocnărit (2). 3 Îndeletnicire cu bucătăria Si: cocnărit (3).

cocnări v [At: LB / Pzi: ~resc / E: cocnă] (Trs) 1 A face mâncare. 2 A face pe bucătarul. 3 A se ocupa cu bucătăria Cf cohnări.

cocnări, cocnăresc, vb. IV (reg.) a se ocupa cu gătitul la bucătărie (cuhnie); a cohnări.