2 definiții pentru cocnire

cocní v vz cocni

cocní, cocnésc, vb. IV (reg.) a pocni, a lovi.

Intrare: cocnire
cocnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocnire
  • cocnirea
plural
  • cocniri
  • cocnirile
genitiv-dativ singular
  • cocniri
  • cocnirii
plural
  • cocniri
  • cocnirilor
vocativ singular
plural