O definiție pentru cobărluit

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobărlui, pers. 3 sg. cobărluie, vb. IV (reg.) a prăda, a fura.

Intrare: cobărluit
cobărluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobărluit
  • cobărluitul
  • cobărluitu‑
  • cobărlui
  • cobărluita
plural
  • cobărluiți
  • cobărluiții
  • cobărluite
  • cobărluitele
genitiv-dativ singular
  • cobărluit
  • cobărluitului
  • cobărluite
  • cobărluitei
plural
  • cobărluiți
  • cobărluiților
  • cobărluite
  • cobărluitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)