O definiție pentru cobâlțâire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cobâlțâire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cobâlțâi] (Reg) 1 Agitare a unui lichid într-un vas (închis) Si: (reg) cobâlțâit (1). 2 Clătinare (cu putere) Si: (reg) cobâlțâit (2).
Intrare: cobâlțâire
cobâlțâire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||