opțiuni
3 definiții pentru cobzărit

Explicative DEX

cobzărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cobzări] 1-3 Cobzărire (1-3).

cobzărit2, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cobzări] (D. oameni) 1-2 Căruia i se cântă din cobză (și i se iau bani pentru asta). 3 Care este amăgit cu vorbe foarte frumoase.

Argou

cobzărit s. n. sg. v. cobzăreală.

Intrare: cobzărit
cobzărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobzărit
  • cobzăritul
  • cobzăritu‑
  • cobzărită
  • cobzărita
plural
  • cobzăriți
  • cobzăriții
  • cobzărite
  • cobzăritele
genitiv-dativ singular
  • cobzărit
  • cobzăritului
  • cobzărite
  • cobzăritei
plural
  • cobzăriți
  • cobzăriților
  • cobzărite
  • cobzăritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)