cobzărire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cobzări] (Rar) 1 Cântare din cobză Si: cobzărit¹ (1). 2 Îndeletnicire a cântărețului din cobză Si: cobzărie, cobzărit¹ (2). 3 (Arg; înv; spc) Amăgire cu vorbe frumoase a fetelor de către băieți Si: cobzărit¹ (3).

cobzări, cobzăresc I v. t. 1. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. a amăgi, a păcăli. II v. r. (d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.